varianta 3.
pe luna. trag niste praf stelar si ma distrez la un after party. mixeaza dj-ul meu favorit. voi imparti niste timbre cu unii amici tare dragi. te-ai gandit vreodata cum ar fi un party unde acceleratia gravitationala e de vreo 6 ori mai mica decat pe pamant? “funk me bad” ar tipa toate tipele de acolo dupa o noapte in care muzica zeilor si pill-urile au distrus orice mecanism defensiv format de acestea pentru a se incadra in tiparul impus de societate.
varianta 2.
Peste 5 ani as avea impliniti 27 de ani. Pana atunci imi voi fi terminat programul de masterat in informatica. As fi lucrat vreo 2 ani in cadrul unei companii micute ce dezvolta software pentru sistemul de transport public. As fi avansat cat se poate de mult in acest post. As fi facut un credit. Mi-as fi cumparat un apartament cu 2 camere in zona Tineretului. Nemultumita de jobul pe care il am, imi incerc norocul in mediul corporatist. Tot zona IT. Aleg jobul cu pachetul salarial cel mai atractiv. Ma duc la toate party-urile firmei. Incerc sa ma bucur de concedii cu unii prieteni. Se avanseaza mai greu aici, dar e oki deocamdata. Macar nu mai stau cu parintii si pot bea cata vodca vreau.
varianta 1.
Antreprenor. Pe piata de soft si servicii IT din tara apare o noua firma, un fel de laborator tehnologic unde cei mai importanti jucatori de pe celelalte piete vin sa isi implementeze ideile de promovare a unor produse de care s-au saturat consumatorii pana peste cap. Activitatea pe care firma o desfasoara nu este nicidecum noua. Angajati permanenti suntem putini si ne aflam continuu intr-o cursa pentru a ramane la curent cu ultimele aparitii hardware si cum ne putem folosi de ele.
varianta 0.
Casnica. 2 copii. baieti. 2, respectiv 3 ani. inca sunt fericita… cred…
varianta -1.
In Cape Town. M-am indragostit in ultimul an de master cand am prins o bursa in Olanda. El m-a intrebat ce vreau. I-am zis ca acolo mi-ar placea sa imi petrec o parte din viata… In weekend-uri sunt Vj intr-un club foarte aproape de unde locuim. In rest dezvoltam tot felul de aplicatii soft, ce ne pica in mana si ne provoaca sa invatam mereu. Si incercam sa traim din plin fiecare zi…
varianta -2.
Nu mai exist peste 5 ani…
/*
Ma obsedeaza intrebarea asta idioata. Cand te intreaba cineva la un interviu de angajare unde te vezi peste 5 ani, in general, minti pentru a obtine acel post. Pentru ca ai nevoie de banii aia si stii ca pe termen scurt asta vrei. Te-ai si gandit cum vei cheltui primul salariu: ce facturi trebuie sa platesc, am nevoie de tenesi noi, poate imi raman bani de niste iarba, poate plec un weekend undeva – gasesc eu cu cine…
Vine o vreme cand trebuie sa stii ce vrei. Pentru ca asa e firea lucrurilor… sa iti faci un rost in viata, sa nu faci umbra pamantului degeaba. Da’ cum sa stii ce vrei cand totul in jur se schimba cu o viteza ametitoare, cand fiecare isi da cu parerea despre ce e bine sau nu sa faci, cand actiunile tale ii deranjeaza pe cei dragi, cand simti ca orice lucru pe care il intreprinzi are o finalitate mediocra?
Cum naiba sa stiu unde vreau sa fiu peste 5 ani daca nu inteleg de ce sunt pe pamantu asta si pentru ce traiesc? Bineinteles, altii mai invatati au dat cateva raspunsuri… dar adevarul care este?
*/
Welcome to my trip! 
3 comments
Comments feed for this article
October 26, 2011 at 12:41 pm
fotograf ioana
tare postarea, am citi cu placere,felicitari si pt blog
October 26, 2011 at 4:03 pm
ally_aria
Si eu am scris un post asemanator recent š Si mie mi se pare o intrebare proasta, dar cum ne zicea o profa la master: Adevaratii recrutori de HR niciodata nu o adreseaza. Acum, vine intrebarea? Inseamna ca nu prea sunt recrutori adevarati pe piata?
http://cutiadeceai.blogspot.com/2011/10/unde-te-vezi-peste-5-ani.html
October 26, 2011 at 11:48 pm
valentina toi
Intre timp mi-am schimbat putin parerea despre ce am scris. Nu e o intrebare proasta. Sunt sigura ca si recrutorii au de lucrat la tehnicile lor de selectare a angajatilor. Ca peste tot, unii sunt mai bine pregatiti decat altii.
As pastra intrebarea intr-un interviu, dar trebuie tinut seama de faptul ca foarte multi aplicanti nu au foarte multa experienta practica, nu au de unde sa cunoasca cultura organizationala a companiei in care s-ar angaja si nu au de unde sa stie daca vor fi multumiti (nu conteaza numai ce lucrezi pentru a te simti implinit, ci si mediul in care iti desfasori activitatea), poate inca au indoieli ca acel domeniu este pentru ei si acolo au cele mai bune rezultate…
Ca un update la ce am scris, as zice ca este foarte important sa ramani conectat la ceea ce se intampla in prezent. In ciuda acestei intrebari frustrante de multe ori, e de preferat sa iti aduni toate puterile, sa descoperi lucruri noi si treptat iti dai seama de ceea ce ti se potriveste. In acest fel, indiferent de tipul recrutorilor, vei avea mereu un avantaj:)